Monday, January 28, 2008

Fără sânge

fara_singeAlessandro Baricco - Fără sânge

Fără sânge este un scurt text ce urmăreşte destinul unei femei de când era copil, moment în care asistă la asasinarea tatălui şi fratelui ei, până la bătrâneţe, când viaţa îi ia deja forma unei legende misterioase şi când pare că ajunge la îndeplinirea propriei misiuni ce i-a guvernat trecerea timpului.

Fără sânge e este structurată în două părţi. În prima bucată a textului se relatează asaltul şi crima pe care trei bărbaţi o realizează la ferma Mato Rujo. Motivele lor sunt puse pe seama răzbunării datorită comportamentului proprietarului fermei, tată a doi copii şi doctor în timpul războiului, în cadrul spitalului de campanie în care erau ţinuţi prizonierii. Faptul că războiul s-a terminat nu mai constituie o scuză sau vreun motiv pentru a da înapoi de la planul mârşav pe care criminalii îl au în minte. După uciderea tatălui şi a fiului, aceşti bărbaţi misterioşi incendiază ferma. Prin slăbiciunea celui mai tânăr dintre ei, abia trecut de adolescenţă, fiica cea mică a doctorului rămâne speriată, închisă undeva într-un beci. Deasupra ei, casa arzândă îi decidea viitorul.

Partea a doua descrie întălnirea dintre o doamnă în vârstă şi un vânzător de bilete de loterie, pe care după o scurtă discuţie îl invită să bea o cafea. El ezită. Ezită şi parcă s-ar teme. Apoi îşi face curaj şi-i spune. Îi destăinuie ceea ce-şi dăduse singur seama: "Cu mulţi ani în urmă dumneavoastră aţi văzut trei bărbaţi ucigându-vă tatăl, cu sânge rece. Eu sunt unicul, dintre acei trei, încă viu." Cu toate acestea acceptă până la urmă invitaţia la cafea iar mai apoi,într-un context aproape dezonorant (suntem bătrîni) se lasă purtat într-o cameră de hotel unde avea să împartă patul cu femeia ce "cu mulţi ani în urmă" rămânea speriată, copilă fiind, în beciul unei case arzând. Se trezeşte totuşi a doua zi dimineaţa, surprins de a fi încă în viaţă. Câteodată viaţa rezolvă lucrurile şi aşa... fără sânge.

Nota mea: 9. Cuvinte ce ţi se strecoară pe sub piele... cuvinte ce te emoţionează... cuvinte parcă întrerupte însă care ajung oricum la inima cititorului...

Am mai citit:

Sunday, January 27, 2008

Fight Club

fight_clubChuck Palahniuk - Fight Club

"Tyler îmi face rost de o slujbă de chelner, după care îmi bagă un pistol în gură şi zice, primul pas pe care trebuie să-l faci către viaţa veşnică este să crăpi. Cu toate astea, o bună bucată de vreme am fost cei mai buni prieteni. Oamenii mă tot întreabă dacă am auzit de Tyler Durden."

Chuck Palahniuk este unul dintre acei scriitori pe care ori îi citeşti fascinat, ori îi urăşti. N-ai cum să faci compromisuri în cazul său. Cuvintele lovesc exact acolo unde trebuie, cu precizia lunetei; impactul este indescriptibil. Fight Club este o carte de referinţă a genului de romane underground şi reprezentativă pentru Generaţia X. este un roman dur, tăios, provocator. Este un roman ce loveşte la propriu şi ce te face K.O. din cuvinte.

"- Vreau să-mi dai una cât de tare poţi, mi-a zis Tyler." Dacă n-ai aflat încă cine este Tyler Durden, citeşte Fight Club! Astfel ia naştere o idee. Un pact. Astfel ia naştere în stradă Fight Club. Doar doi oameni la o bătaie. Doar doi - faţă în faţă. Dar Tyler nu se mulţumeşte şi iniţiază Fight Club în subsolul unui bar. Oamenii se strâng. Poate fi omul ce-ţi lasă sticla de lapte. Poate fi poştaşul. Poate fi vecinul de deasupra.

"Prima regulă a Fight Club-ului e să nu vorbeşti despre Fight Club." Regulile sunt făcute de Tyler Durden. Dacă n-ai aflat încă cine este Tyler Durden, citeşte Fight Club! Tyler îl ademeneşte pe narator, niciodată numit, în pânzele nopţii şi-n tainele vieţii de stradă. Într-un anumit context de împrejurări naratorul este nevoit să-i ceară lui Tyler să-l lase să se mute la el. Aşa se întâmplă.

Naratorul, în încercarea de a scăpa de monotonia fiecărei zile, participă la diferite întâlniri ale grupurilor de sprijin. Bolnavii de paraziţi cerebrali. Bolnavii de cancer testicular. Aici o întâlneşte pe Marla Singer, corespondentul său feminin.

Odată cu extinderea ideei de Fight Club apare fabrica de săpun. Apare proiectul Mutilare. Apar celelalte reguli iar naratorul se vede prins în ghiarele violente ale realităţii, într-o lume în care Tyler a dispărut şi-n care Marla îl dispreţuieşte.

..... Ce este Fight Club? Este o Alice în ţara minunilor scrisă într-un stil uimitor de compact şi direct, fără rezerve şi fără disimulări. Nu cred că am greşit făcând această comparaţie. Fight Club este acea lume în care ne-am dori să trăim chiar şi o singură zi pentru a ne bucura mai mult apoi de deliciile vieţii curente. Filmul, avându-i în distribuţie pe Brad Pitt şi Edward Norton, este de asemenea foarte bun şi reprezintă un atu pentru înţelegerea textului. Deşi nu mi s-a părut atât de bună precum Sufocare, Fight Club este un roman modern uimitor pe care n-ar trebui să-l ratăm.

Nota mea: 9. Pentru motivele precizate mai sus.

Am mai citit:

  • Sufocare

Străinul. Ciuma. Căderea. Exilul şi împărăţia

camusAlbert Camus - Străinul. Ciuma. Căderea. Exilul şi împărăţia

Oare cine nu a auzit de Străinul sau de Ciuma lui Camus? Oricum... mi-a luat aproape un an de zile pentru a scoate această carte din bibliotecă pentru a o citi. Motivul nu a fost constituit de grosimea cărţii ci este chiar unul foarte simplu: am avut ce să citesc înainte. Şi aşa cum o credinţă de-a mea îmi tot spune: cărţile vin singure înspre noi la momentul potrivit pentru a ne determina să ne găsim propriile răspunsuri pe drumul vieţii.

Stăinul mi s-a părut a fi textul ce mi-a suscitat cele mai multe întrebări şi posibilităţi de interpretare. Unui bărbat îi moare mama iar după o scurtă perioadă ucide el însuşi un alt bărbat pe o plajă din Alger. Astfel devine acuzat în cadrul unui proces ce captează atenţia presei. N-ar fi nimic special în toate astea dacă procesul nu şi-ar ieşi din cadrul firesc extinzându-şi capetele de acuzare la lucruri absurde. Omul nostru nu mai este acuzat acum de simpla ucidere a unui om ci chiar de indiferenţa arătată mamei sale, este învinuit de a avea propria personalitate şi de a acţiona în limitele epropriei sale libertăţi. Ajunge în final să ajungă atât de derutat încât să nu mai ştie nici el singur motivul pentru care este acuzat şi chiar se simte învinuit de fapte pe care nu le-a comis. Sentinţa este la fel de absurdă: crima sa este de acum neînsemnată, el fiind acuzat de crimele întregii lumi.

Ciuma este un roman minunat şi totodată "o parabolă perfectă, complexă a solidarităţii umane în faţa nenorocirii". Epidemia de ciumă se instalează în Oran, un oraş din Alger. Ciuma apare asemenea unei fiinţe misterioase: brusc, apăsător, violent. Şobolanii îi sunt mesageri. Se manifestă asemnea unui criminal în serie şi destul de repede începe să-şi însemneze victimele. Romanul vizează într-un prim plan modul în care societatea, în care toţi oamenii se organizează pentru a face faţă situaţiei de criză. Introducerea oraşului în carantină şi gestionarea securităţii astfel încât epidemia să nu se extindă constituie încă un punct esenţial în evoluţia romanului. Iar apoi dispariţia bolii la fel cum venise: brusc. Era ca şi cum s-ar fi speriat. Ca şi cum oamenii reuşiseră s-o alunge. Minunat...

Căderea este un monolog al unui bărbat ce pare abandonat lumii, rămas fără speranţă şi pierdut în amalgamul societăţii în care nu se mai regăseşte.

Exilul şi împărăţia este o colecţie de şase texte scurte ce aparent nu au nicio legătura unul cu celălalt. Personajele par însingurate; îşi caută propriul adevăr însă par a nu rămîne decât cu sinele, o limită absurdă a identităţii umane.

Citate:

"Marea dorinţă a unei inimi neliniştite este să posede la nesfârşit fiinţa pe care o iubeşte sau să poată să scufunde această fiinţă, cînd timpul despărţirii a venit, într-un somn fără vise, care să nu sfârşească decât în ziua revederii."

"Acuma ştiu că omul este capabil de fapte mari. Dar dacă nu este capabil de un sentiment mare, atunci nu mă interesează."

"Ceea ce mă interesează este dacă cineva poate să trăiască şi să moară pentru ceea ce iubeşte."

"Iubirea cere puţin viitor, iar pentru noi nu mai existau decât clipe."

"Iubirea noastră fără îndoială era mereu prezentă, dar era pur şi simplu inutilizabilă, greu de dus, inertă în noi, sterilă ca şi crima sau condamnarea."

"Nimic pe lume nu merită să te facă să renunţi la ceea ce iubeşti. Şi totuşi am renunţat şi eu, fără să ştiu pentru ce."

"Dar poate că trebuie să iubim ceea ce nu putem să înţelegem."

"Această lume fără dragoste era ca o lume moartă şi vine întodeauna un ceas când te obosesc închisorile, munca şi curajul, şi implori inima unei fiinţe şi inima vrăjită a tandreţei."

"Nu e mare lucru să iubeşti pe cineva... o iubire nu este niciodată de ajuns de puternică pentru a-şi găsi propria ei expresie."

"Dacă există un lucru pe care-l poţi dori întodeauna şi obţine uneori, acesta este afecţiunea umană."

Nota mea: 10. Nu cred că mai are vreun rost să precizez vreun motiv pentru care această carte m-a fascinat. A meritat pe deplin s-o citesc şi o voi păstra mereu în minte gândindu-mă că am învăţat multe lucruri din ea. În plus, ediţia mea are o dedicaţie pe prima pagină, la care ţin enorm... este una din cărţile ce vor sta la loc de cinste în biblioteca mea.

Thursday, January 24, 2008

Demiurgul cel rău

Emil Cioran - Demiurgul cel răucioran

Demiurgul cel rău, publicată de editura Humanitas, cuprinde cinci secţiuni: Demiurgul cel rău, Noii zei, Paleontologie, Întâlniri cu sinuciderea, Neizbăvitul, Gânduri sugrumate. Ideile pe care Cioran le propune sunt în general pesimiste, înclinate spre finitudine decât spre evoluţie... recunosc că mie mi-a făcut plăcere să citesc această carte, în ciuda mesajului negativ pe care l-ar fi putut îndrepta asupra mea. Nu este chiar literatură, însă asta nu constituie o problemă... Filosofia ne ajută şi ea să căpătăm experienţa învăţării şi ce altceva dacă nu conştiinţa înţelepciunii....?

Citate:

"Nu se dau bătălii în numele unui regret"

"Obsesia sinuciderii e datul celui ce nu poate nici să trăiască, nici să moară, şi care nu uită niciun moment această dublă imposibilitate."

"Ce-i foloseşte omului să dobândească lumea, dacă îşi pierde sufletul?"

"Trebuie să te gândeşti la Dumnezeu iar nu la religie, la extaz iar nu la mistică. Diferenţa dintre teoreticianul credinţei şi credincios este la fel de mare ca aceea dintre psihiatru şi nebun."

"Spiritul înaintează doar dacă are răbdarea de a se învârti în loc, adică de-a aprofunda."

"A râvni gloria înseamnă să preferi să mori dispreţuit mai degrabă decât uitat."

"E pălăvrăgeală orice discuţie cu cel ce n-a suferit."

Nota mea: 9. Este o carte care merită citită şi din care avem ce învăţa. ... atât timp cât nu luăm în calcul îndemnurile mai mult sau mai puţin directe referitoare la sinucidere...

Wednesday, January 23, 2008

Invitaţie la vals

Mihail Drumeş - Invitaţie la valsart-invitatielavals

Câteodată te simţi obligat pur şi simplu să citeşti vreo carte anume, câteodată vine cineva şi-ţi pune cartea în mâini şi-ţi impune s-o citeşti. Aşa mi s-a întâmplat mie cu Invitaţie la vals. Nevoit fiind deci să o citesc trebuie să recunosc acum că a meritat pe deplin. Şi gândindu-mă mai bine observ că această carte trebuie neapărat citită acum, când eşti tânăr, şi când ai ce să înveţi din ea. Iubirea dintre Tudor şi Mihaela, deşi nu este atât de exotică precum cea dintre Allan şi Maitreyi, se extinde în plan universal, prinzând cititorul în plasele ei. Este o poveste care are de toate: iubire cu nemiluita, gelozie, despărţiri iar în cele din urmă moarte. Este o carte ce se trăieşte mai mult decât se citeşte. Este o carte ce se simte odată cu fiecare cuvânt. Mă bucur că am citit-o acum, când chiar simt că a fost momentul potrivit. Invitaţie la vals mi s-a părut a fi o carte exuberantă şi chiar dacă nu excelentă din punct de vedere literar, suficient de motivantă pentru un tânăr ce-şi doreşte să se bucure de viaţă.

Nota mea: 10. O recomand tuturor tinerilor şi nu numai, tuturor acelora care-şi doresc să citească o poveste de dragoste bună şi emoţionantă.

Parfum de femeie

Giovanni Aprino - Parfum de femeieparfum

Chiar dacă s-au vorbit atât de multe despre film (pe care nu l-am văzut) şi despre succesul său, mă simt nevoit să declar că acestă carte nu mi-a plăcut deloc. Dar deloc. Motivul este cât se poate de simplu: nu am înţeles-o. Mi se pare că scrisul nu are nicio noimă, că acţiunea (dacă există) este suspendată între nişte evenimente nedeterminabile şi că personajele nu fac nimic notabil. Nu mi-a rămas în minte decât imaginea orbului şi a tînărului său partener de călătorie şi apoi episodului dansului cu una sau două femei (?). Atât am înţeles. În rest parcă a fost o lectură fără sens. Urmează să văd filmul şi să mă clarific. Poate ulterior am să recitesc cartea şi poate că filmul mă va ajuta să-mi limpezesc imaginea asupra acestei poveşti.

Later edit: Vizualizarea filmului (care schimbă destul de mult instanţele textului) mi s-a părut o necesitate pe care ar fi trebuit să mi-o asum (de acestă dată) înaintea citirii cărţii. Filmul este foarte bun şi merită văzut.

Nota mea: 5. Pentru că nu am învăţat nimic... şi pentru că nu-mi permit să dau o notă mai mică...